Isteria „Fake News”

Hai să ne lămurim un pic cu isteria asta legată de aplicațiile care privesc „Fake News” sau așa-numitele „știri false”.
 
Teza sună așa: un grup de IT-ști din Sibiu au realizat o aplicație cere cenzurează știrile pe care ei le consideră false, pe internet și pe Facebook. Acest lucru afectează grav libertatea de exprimare.
 
În continuare vă prezint câteva informații despre cum stă treaba în realitate. Pe lângă „cititul despre” pe internet, eu am făcut și un lucru simplu, pe care însă se pare că mulți dintre cei care au o opinie asupra subiectului nu l-au făcut. Am instalat aplicația și am testat-o.
 
1. În primul rând vorbim de 2 aplicații diferite și fără legătură în elaborare.
 
Una este o extensie a opțiunilor pe care le au utilizatorii de Facebook. Când dorești să raportezi o postare ca fiind necorespunzătoare, la motivele raportării, pe lângă pornografie, violență etc. ai acum și următoarea opțiune:
„Este o știre falsă
Exemple: știri false sau incorecte în mod intenționat, o înșelătorie dovedită ca atare de o sursă de încredere” – asta afișează interfața de Facebook.
Această opțiune este implementată de Facebook la nivel global și a devenit disponibilă pentru Românie undeva în jur de 7 februarie. Nu are nici o legătură cu aplicația IT-iștilor din Sibiu și funcționează independent. E pur și simplu o adăugire la motivele pentru care poți raporta o postare de FB.
Dacă doriți să vedeți cum funcționează citiți aici:
 
A doua aplicație, dezvoltată de IT-iștii din Sibiu, se numește „De Necrezut” și este disponibilă în Google Web Store. Este pur și simplu o extensie pentru browserul Google Chrome, cu o singură funcționalitate: îți afișează un mesaj care te invită să verifici informația și din surse independente. Nici măcar nu afirmă că informația este falsă sau distorsionată!
Aplicația afișează acest mesaj la navigarea pe internet sau pe Facebook. Puteți vedea 2 screenshots pe care le-am făcut pe vizitare website și pe afișare postare FB, cu aplicația instalată.
screenshot-2017-02-20-14-21-43
screenshot-2017-02-20-14-22-11
Cred că este clar că nu este vorba de nici o cenzură ci de un avertisment adresat utilizatorului.
Știrea rămâne bine mersi pe site și poate fi accesată de orice vizitator.
Aplicația poate fi instalată sau dezinstalată după voie și este conformă criteriilor de securitate aplicate tuturor aplicațiilor disponibile în Google Store.
 
2. Despre obiectivitate.
 
S-a reproșat aplicației „De Necrezut” că nu este obiectivă și nici nu ar putea să fie. Cine hotărăște care sunt site-urile sau știrile la care apare acest avertisment?
 
Este vorba de un consiliu de voluntari care analizează știrile. Detalii puteți citi aici:
 
Evident, nu poate fi vorba de o obiectivitate absolută. Dar nici nu se pune problema. Cei care aleg să își instaleze aplicația „De Necrezut” au încredere în alegerile acestui grup de inițiativă, cei care nu au încredere nu și-o instalează. Clar ca lumina zilei.
 
Până la urmă e aceeași alegere pe care o faci la recenziile online la restaurante. Dacă nu vrei să ajungi într-un restaurant prost, vei folosi un sistem de rating online. E treaba ta ce sistem alegi și e alegerea ta dacă ai încredere în acel sistem de rating.
 
3. Despre limitarea răspândirii viralelor false pe Facebook.
 
Consiliu de voluntari de care aminteam mai sus (detalii în același articol din adevarul.ro) va apela la un grup mai mare de voluntari pentru a raporta știrile considerate de ei ca fiind false către Facebook, folosind opțiunea FB de „Știre falsă” de care vorbeam la început.
 
Aici, iarăși, multă lume a strigat „Cenzură!”.
 
Însă uitați două lucruri.
 
– Facebook este un mediu social bazat pe interacțiune. Maximum de efect pe care îl poate produce raportarea repetată este scăderea „reach”-ului postării, a frecvenței cu care este afișată în fluxul de noutăți FB. Postarea rămâne disponibilă, inclusiv pe pagina pe care a fost postată.
 
– Dreptul meu de a combate o știre pe care o consider falsă sau nocivă este la fel de justificat ca dreptul meu de a promova și răspândi o știre care îmi place sau pe care o consider importantă. Este un fel de „dislike”, dacă vreți (recunoașteți că v-ați dorit adesea să aveți un asemenea buton).
 
Așa cum știrile cu multe like-uri sau share-uri devin mai vizibile, știrile cu multe raportări vor deveni mai puțin vizibile. Iar până la urmă vorbim de jocul numerelor. Dacă un număr semnificativ de utilizatori FB consideră o știre falsă, aceasta scade ca vizibilitate, dacă nu – nu!
Așadar, capacitatea de influență a grupului restrâns de inițiativă (consiliul de voluntari) este strict limitată de participarea sau neparticiparea unui număr mare de oameni. E ca la proteste: diferența de efect dintre o manifestație de câteva sute de oameni și cea de câteva sute de mii.
 
Cam astea erau precizările pe care m-am gândit să le fac, mai ales că am avut impresia că unele persoane pe care le apreciez au fost supuse unei intoxicări mediatice privind problema.
Anunțuri
Publicat în Atitudine | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Noi, Pulimea

Dacă constituția Statelor Unite începe cu expresia sacrosantă pentru conștiința americanilor – We the People, constituția României ar trebui să aibă și ea un preambul, care ar putea începe cam așa: Noi, Pulimea.

Pentru cei care nu sunt familiari cu termenul și nu știu ce înseamnă: așa ne numesc pe noi politicienii în discuțiile lor private: Pulime. Pe care noi? Păi noi poporul, cetățeanul de rând, plătitorul de taxe, „We the People” – sau cum vreți să-i spuneți.

Termenul este peiorativ și denotă încrederea nezdruncinată a politicienilor români că părerea populară sau dorințele oamenilor obișnuiți, chiar dacă accidental se coagulează în mari mulțimi, nu contează absolut deloc. Suntem masa de manevră, suntem Pulime.

Această axiomă cred că explică în mare măsură nesimțirea cu care PSD și Liviu Dragnea ignoră protestul a sute de mii de oameni. Cantitatea de Pulime aflată în stradă nu este ceva care să îi impresioneze sau care să fie luat în calcul.

Înainte de a explora un pic mai aprofundat conceptul de Pulime și cum operează el în mințile politicienilor români, trebuie precizat foarte clar că termenul nu este proprietatea exclusivă a vreunui partid. Deși se pare că își are originile pe vremea PSDR-ului lui Ion Iliescu, în zilele noastre el e larg răspândit în toate cercurile politice și constituie baza schemei mentale prin care partidele se raportează la alegători. Fie că e vorba de baroni teleormăneni sau de marinari ajunși președinți, ei au Pulimea în gură în fiecare zi.

Câteva lămuri. Pulimea nu are nici o legătură cu sexul, religia, condiția economică, statutul social sau nivelul de educație. Încap în Pulime, fără discriminare, mămici dedicate și celibatari înrăiți, ortodocși și atei, patroni cu ceva cheag sau muncitori cu salariul minim, scriitori și analfabeți. În Pulime sunt categorisiți toți cei care nu contează pentru jocul politic, cei care nu sunt incluși în rețeaua de putere, cei care „nu sunt în banc”.

Câteva exemple de Pulime ceva mai cunoscută cred că vă vor lămuri. Patronul RCS/RDS șantajat de Voiculescu. Voiculescu e în banc, omul de afaceri nu. Mircea Cărtărescu, candidatul României la Nobelul pentru literatură. Ce dacă protestează? Intră la categoria de Pulime intelectuală. Și exemplele pot continua.

Principiile după care politicienii exercită stăpânirea Pulimii.

  1. Pulimea este neputincioasă. Nu are ce să facă, chiar dacă se înfurie sau se umple de indignare. Poate doar să iasă în stradă sau să sancționeze prin vot. Dar votul e doar din 4 în 4 ani, așa că imediat după alegeri Pulimea devine complet neglijabilă. Exact ca în aceste zile.
  2. Pulimea are memoria scurtă. Deci poți să-ți bați joc de ea liniștit, cu condiția să ai grijă ca în anul electoral să fii numai lapte și miere.
  3. Pulimea este manipulabilă. Pulimea judecă cu televizorul, nu cu propriul creier. Iar la televizor trebuie să apară fix ce trebuie. Măcar pe anumite posturi, dacă nu se poate chiar pe toate.
  4. Pulimea este umilă. Se mulțumește cu pomeni și o poți cumpăra ușor. Promite-i cât mai mult și, chiar dacă nu te ții de promisiuni, dă-i impresia că ceva ceva tot a câștigat.
  5. Pulimea este incapabilă să se organizeze. Accesul la jocul politic este atât de complicat și restricționat, încât primejdia ca Pulimea să devină cumva un actor activ pe scena de putere este absolut neglijabil.

Cam astea sunt principiile care au funcționat de minune timp de 27 de ani în politica românească. Iar PSD, în frunte cu Liviu Dragnea, continuă să le urmeze cu strictețe. Este explicația pentru reacția lor la protestele din aceste zile. Numai că sunt proști grămadă. Pentru că nu-și dau seama că lucrurile încep să se schimbe fundamental.

Semne sunt de ceva vreme că principiile de guvernare a Pulimii încep să scârțâie. Dar aroganța îi orbește pe politicieni.

Iohannis a câștigat alegerile in extremis datorită furiei populare în fața unei încălcări a dreptului la vot, orchestrată de PSD, chiar prin Dragnea.

Ponta a demisionat în fața unei mulțimi coagulate în jurul unui concept de altfel foarte abstract – Corupția ucide. Este adevărat, susținut și de o puternică încărcătură emoțională.

USR a apărut și a ajuns în Parlament pe baza frustrării generate de politicienii de carieră din toate partidele. În ciuda gafelor și a lipsei de experiență a USR, Pulimea a reușit să trimită în forul legislativ un număr semnificativ de oameni nealiniați politic vreunui monolit tradițional.

Toate acestea au fost semne clare, pentru un ochi atent, că Pulimea nu mai funcționează după principiile de odinioară. Că a devenit deja periculos să îți bați joc de oameni pe față.

Însă pe urmă au venit alegerile din decembrie 2016. Și Dragnea a răsuflat ușurat. Uite că Pulimea încă funcționează după schema prestabilită. Principiul 3 și 4: Pulimea este manipulabilă și poate fi cumpărată cu pomeni electorale. De aici graba și nesimțirea cu care s-a adoptat OUG 13 / 2017. Dar precum spuneam mai sus, în ciuda vicleniei, Dragnea e prost grămadă.

Ar fi trebuit să înțeleagă că Pulimea e neputincioasă doar atâta timp cât se consideră astfel. Nu e deloc cazul în aceste zile de proteste. Oamenii au încredere în capacitatea lor de a schimba ceva, iar numerele în sine generează o conștiință a puterii populare colective. Nici memoria nu mai e atât de scurtă ca pe vremuri. Furia populară de azi adună toate frustrările din trecut.

În plus, capacitatea de manipulare și credibilitatea agenților televizați ai PSD este în cădere liberă. Prea mulți oameni au citit cu ochii lor textul de lege și au judecat cu capul lor faptele guvernului.

Până și mirajul bunăstării promise de guvern a dispărut. Foarte mulți dintre cei care au votat PSD pe baza promisiunilor electorale sunt acum în stradă, protestând. Pentru că au înțeles, în fine, că un trai mai bun este un drept, nu o firimitură căzută de la masa stăpânirii. Și nu vor să trăiască într-un stat în care ești dependent de arbitrariu, de bunul plac al politicienilor.

Până la urmă Dragnea ar trebui felicitat pentru ticăloșia de marți și pentru încăpățânarea și tupeul din aceste zile. Mai mult ca oricine, el a contribuit acum la trezirea unei conștiințe colective care dormita.

Nu trebuie să uităm ca manifestațiile din aceste zile sunt unicat nu doar datorită numărului. Europa privește cu gura căscată la România și datorită faptului că în stradă sunt sute de mii de oameni care apără Statul de drept și Justiția! Concepte destul de abstracte dacă stăm să ne gândim. Mulțimea are o conștiință colectivă elaborată, departe de gregaritatea sau interesul particular al altor manifestații care urmăresc drepturi salariale sau sociale.

Oamenii vor dreptate, corectitudine, transparență în actul politic. Și vor asta fără să existe nicio organizație în spate, care să le sufle la ureche discursul.

Pulimea s-a trezit, domnule Dragnea. Iar acest lucru ar trebui să vă înspăimânte cumplit.

Pulimea redevine popor, iar cu fiecare zi de manifestație care trece, se consolidează o conștiință etică colectivă.

Oamenii au realizat că sunt mulți și că pot avea idealuri comune, fără păpușari în spate. Este un context în care deveniți pur și simplu inutil, domnule Dragnea, și alături de dvs. o întreagă clasă politică nărăvită la corupție și hoție.

Sunt mândru, domnule Dragnea, de Pulimea din care fac parte, și cred că ne-am câștigat dreptul să adăugăm un preambul la Constituție care să înceapă cu „Noi, Pulimea”.

Publicat în Atitudine, Polemice | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

CTP – un analist dublu idiot

Astăzi, pentru prima oară, l-am perceput pe Cristian Tudor Popescu (CTP) ca fiind idiot de două ori, succesiv, în cadrul aceleiași intervenții, la Digi 24.
Într-o discuție privind sistemul de sănătate, cu referire la apariția a 50 de plângeri de mal-praxis în cazul doctorului Burnei DUPĂ punerea sub acuzare a sus-numitului, CTP i-a numit pe părinti monștri. Pentru că nu au reacționat înainte, când copilul le-a fost afectat.
Apoi, imediat CTP vorbește de „gena de frică” a românului. La figurat, ca moștenire socio-psihologică e epocii comuniste, dar funcționând totuși ca (aproape) o genă.
Și atunci zic că este idiot.
În primul rând pentru că reacția de frică a părinților este perfect explicabilă dacă au această „genă a fricii la români”, și atunci sunt victime ale sistemului, nu monștri.
În al doilea rând pentru că este total complet lipsit de o minimă empatie. Dacă nu faci parte din tagma celor ce-și iau copiii de picioare și le dau cu ei în cap jandarmilor, ai o reținere enormă în a-ți expune copilul unei anchete, unui eventual scandal public, totul în condițiile în care tu ești ăla mic și depășit total de monstruozitatea sistemului. Plus că poate mulți părinți nici nu erau siguri dacă doctorul a făcut ceva greșit sau dacă asta a fost soarta copilului lor. De unde să știe? Că doar nu au cunoștințe medicale de specialitate. Iar restul cadrelor medicale, sistemul în întregul lui, care ar fi trebuit să gireze corectitudinea actului medical, au tăcut adânc.
În aceste condiții, a-i face pe respectivii părinți monștri și pe români bolnavi de „o genă a fricii” înseamnă că ești idiot.
Românii nu-și iubesc mai puțin progeniturile decât alte nații, nici nu sunt mai fricoși. Pur și simplu statul român este într-un asemenea hal de descompunere încât ar trebui să începem să ne îndoim de lucruri pe care toți oamenii din lumea civilizată le iau ca fiind asigurate și dincolo de îndoială. De exemplu, măcar onestitatea actului medical, ca intenție.
Pentru un analist politic cu un discurs atât de sentențios ca CTP, ratarea acestei evidențe mă duce la diagnosticul de idioțenie auto-suficientă.
Publicat în Polemice, Uncategorized | Etichetat , | Lasă un comentariu

Săracii oameni ce-au votat PSD-ul

Când ma uit la acest 45% al PSD-ului îmi vine să zic doar „Săracii oameni!…”
Câtă sărăcie, câtă frică, câtă umilință, câtă obișnuință de a fi sub vremi și sub stăpânitori pe sufletul acestor oameni…
Au venit la PSD ca la Sfintele Moaște, dornici de mântuire și vindecare. Cum să înjuri o bunicuță că vrea ca pensia ei amărâtă să fie un pic mai mare? Cum să boscorodești un angajat cu salariul minim și, poate, 2-3 copii, că deja a programat ce va face cu sutele de lei primite în plus?
Ca să înțelegi fenomenul acestui vot trebuie să te gândești la religie. Pare stupid să te duci la biserică în loc să te duci la spital, totuși nenumărați bolnavi își caută vindecarea la cei ce promit cel mai mult, la cei care promit totul.
În acest moment PSD a promis totul și, ca și în cazul religiei, nici nu mai contează ce și cât se va împlini. Oamenii au nevoie de un discurs paternalist, au nevoie cu disperare să nu se simtă singuri, să nu se simtă lăsați în voia soartei și a economiei de piață, cu realitățile ei dure și adesea nedrepte.
Votul pentru PSD este un act de credință, nu are nici o legătură cu judecata sau evaluarea critică. Din acest punct, Cutia Pandorei e deschisă. Deși părem departe de acel moment, mentalul colectiv românesc întrunește condițiile pentru adoptarea unui regim autoritar sau chiar dictatorial. Erdogan sau Putin pot fi în curând modele la care să ne uităm cu jind.
Din aceste motive, cred că votanții PSD de acum nu prea pot fi clintiți din opțiunea lor. Credința nu poate fi combătută, e pierdere de timp.
Marea șansă și marea necunoscută rămâne în cei tăcuți, cei invizibili, cei care n-au votat. Și în educație.
Acolo este singura audiență posibilă pentru partidele care sunt acum în opoziție.
PNL a greșit grav atunci când anumiți lideri ai săi și-au asumat un discurs pro-ortodox creștin inflexibil. De la susținerea Coaliției pentru familie la declarațiile înflăcărate că valorile creștin-ortodoxe primează în fața a orice. Deși mă hazardez, eu cred că PNL a pierdut poate 10% numai din această habotnicie de ultim moment. Nu din votanții PSD, la care nu ar fi avut acces oricum, ci din cei care nu s-au mai prezentat la vot. Pentru că au simțit ipocrizia, pentru că s-au simțit dezgustați.
Revin și-mi dau seama că trebuie să-i compătimim și pe cei care n-au votat. Nu cred că e vorba în primul rând de dezinteres sau lipsă de simț civic, așa cum unii pripit au acuzat, ci de lipsa speranței. Nu sunt orbi, precum votanții PSD, dar sunt resemnați până în punctul în care orice act de rezistență politică le pare futil.
Pentru a-i recupera pe acești absenți, singura șansă e educația. Cunoașterea drepturilor lor și a limitelor puterii legitime pe care o are statul, curajul de a rezista abuzurilor și de a le expune public, obișnuința de a se asocia în micro-organizații care să rezolve probleme concrete ale comunității – toate acestea sunt atuuri care pot transforma acești zombie politici în cetățeni verticali, greu de intimidat sau manipulat.
Între aceștia, această firavă speranță numită USR poate trezi ceva. Ceva numit demnitate.
Și poate că acest lucru va fi suficient pentru a ne salva.
Publicat în Atitudine, Polemice | Etichetat | Lasă un comentariu

Cine va apăra România?

Una peste alta, au reușit să fure alegerile din Republica Moldova (voturile din Transnistria plus blocarea voturilor din diasporă).
Și acum?
Mi-aș fi dorit să avem un președinte cu coaie, care să convoace Parlamentul de urgență într-o sesiune extraordinară și să propună o rezoluție prin care România nu recunoaște un președinte al Republicii Moldova ales prin fraudă. Chiar dacă mulți analiști politici ar numi asta inconștiență.
Atitudinea de cumințenie nu ne va proteja, dimpotrivă. Pasivitatea stimulează agresivitatea.
Să nu ne facem iluzii: România a rămas ultima insulă UE și NATO în estul Europei. Asta înseamnă că România e la rând, în acest domino politic pus la cale la Moscova.
Este nevoie de voci puternice. Un Titulescu ar fi bun acum – și îmi aduc aminte de avertismentele pe care George G. Potra nu înceta să le aducă unor urechi politice adesea surde asupra pericolului care planează din nou asupra națiunii noastre, în această epocă globalizată în care țările sunt scoase iarăși la mezat în conclavele marilor puteri.
Vocea clasei politice românești este firavă, incoerentă, lipsită de viziune și de obiective, schelălăind la ușile cancelariilor occidentale în speranța că vom primi o milă sau o pomană. Mila nu există la nivel geo-politic, pomana este scump plătită.
Cine se va ridica în numele acestei țări pe scena politică? Cine va ști să rostească grav și apăsat adevărurile necesare apărării interesului nostru național? Nu văd pe nimeni capabil în acest teatru de umbre al politichiei românești, și abia aceasta înnegurează cu adevărat viitorul României.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Eveniment: In memoriam George G. Potra. Politica externa a Romaniei – provocarile unui secol de istorie.

Fundația Dignitas și Academia Oamenilor de Știință din România organizează joi, 31 martie, ora 17:00, evenimentul „In memoriam George G. Potra. Politica externă a României – provocările unui secol de istorie”.

Cutia cu vechituri a lu' Potra

sigla AOSRLogo Fundatia Dignitas

„In memoriam George G. Potra.

Politica externă a României – provocările unui secol de istorie”.

George-G.-Potra-(26-sept.2009)-email

Fundația Dignitas și Academia Oamenilor de Știință din România organizează joi, 31 martie, ora 17:00, evenimentul „In memoriam George G. Potra. Politica externă a României – provocările unui secol de istorie”. Alături de familie, prieteni, colegi, diplomați, istorici, universitari, personalități ale vieții academice și culturale, vom comemora personalitatea și opera lui George G. Potra, istoric și cercetător, publicist, autor al unui mare număr de lucrări științifice.

O parte dintre volumele publicate vor putea fi răsfoite la standul expozițional amenajat în cadrul evenimentului, cu sprijinul familiei – ediții de documente, monografii pe probleme de politică externă, lucrări de istorie politico-diplomatică, volume dedicate războiului rece, serviciilor secrete etc.

Vor lua cuvântul prof. univ. dr. Constantin Vlad (AOSR), prof. univ. dr. Corneliu Mihail Lungu (AOSR), prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, ambasador Paraschiva Bădescu, acad. Răzvan Theodorescu…

Vezi articol original 71 de cuvinte mai mult

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

George G. Potra a pășit întru neuitare

Cutia cu vechituri a lu' Potra

George G. Potra - 2009

În această noapte, în a șaptesprezecea zi a lui decembrie, inima lui George G. Potra a încetat să bată. După trei săptămâni de luptă acerbă, moartea i-a răpit trupul.

Ne rămâne spiritul său.

Născut din ardeleni de viță veche, el însuși păstrând vocația de ardelean în gând și faptă, George G. Potra a fost, înainte de orice, un luptător.

Ca istoric, s-a luptat pentru restituirea dreptului la medalie pe care îl are istoria națională.

Ca publicist, s-a bătut încă înainte de 1989, cu un sistem anchilozat, pentru recunoașterea valorilor culturale românești și pentru promovarea lor în lume.

Ca titulescolog, a dus o adevărată cruciadă pentru ca acea candelă națională aprinsă de Nicolae Titulescu să lumineze conștiința și memoria românilor și în această contemporaneitate, atât de corozivă pentru națiunile mici.

Ca tată, ne-a învățat, pe mine și pe sora mea, poate cel mai important lucru din această viață: să nu capitulăm…

Vezi articol original 271 de cuvinte mai mult

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu